Pamantul prea e plin de emigranti,
Sunt tari de emigranti, sunt continente,
Cu comis-voiajori din tata-n fiu
Biografii aproape indecente.

O roata pune Toader pe un rau
Si cumpara un vechi dinam de moara
Si toti ai lui lumina-n casa au
Caci neamul nostru n-a-nvatat sa moara.

Refren: Roata, roata, te mai inventam o data,
Roata, roata, si cu tine lumea toata.
Roata

Mai e nevoie, Doamne, si de cei
Ce tara niciodata nu si-o lasa
Sunt milioane pe acest Pamant
Care mai stiu ce-nseamna si acasa.

Daca-a putut acest taran roman
Sa faca el, in muntii lui, o roata,
Inseamna ca nimic nu e pierdut,
Nu piere neamul nostru niciodata.

Nu lampi de la strainii geniali,
Ci dintr-un biet parau luand vapaia,
Ne-arata ce inseamna sa fii om
Taranul Toader Popa din Ortoaia.

El vesti isi ia din munti, din Univers,
Carpatii lui emit pe unde scurte
Si noaptea-n somn aude-un vuiet bland,
Planeta trece pe la el prin curte.

La ora cand e noapte peste tot
Se sting veiozele in Europa,
Doar un parau sticleste luminos
In muntii somnului lui Toader Popa.

El care-a emigrat doar pana-n grajd
Si pana-n muntii Dornei, frant de munca,
Mi-a spus atat: Eu am ramas aici
Ca de la tata am primit porunca!