Daca, totusi, va fi vreun latrat pe Pamant
Pentru caini, viata-n veci va fi aspra si grea,
Caine schiop, eu te plang ca spinarea ti-au frant,
Dar de ce ai fugit sa cersesti pe sosea?
Pe sosea l-am vazut, haituit de masini,
A fugit spre-a uita saracia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt asa de putini,
Si-i vacarm, de te poti satura de urlat.
Cei bogati s-au oprit sa manance-n paduri
Si mancau elegant, cu tacamul frumos,
L-au vazut si pe el, i-au privit ochii puri
Si i-au dat, generos, niste paine si-un os.
Intr-o zi cand trecea dintr-un loc in alt loc,
L-a lovit cineva, ce grabea catre scop,
Carnea lui de barbat a simtit ca ia foc
Si s-a tras din sosea, plin de sange si schiop.
Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic
Ar musca disperat portiuni de sosea,
Dac-ar sti unde e satul lui, trist si mic,
Ar pleca spre-un cioban cel mintea si-l batea.
Trepied aberant, de catel emigrant,
Si latrat pervertit la sosele cu fum,
Ar pleca inapoi, s-ar topi in neant
Si-ar mai vrea doar atat: pacea intaiului drum.
Pe sosea sunt acum caini mai ageri si noi,
Mai mancand ce gasesc, fara apa un strop,
Numai el, neafland nici un drum inapoi,
A ajuns trei perechi de manusi intr-un shop.
(1978)