In fereastrã-i cerul inrãmat,
In odaie am scaun ºi pat
ªi pe masa albã, niºte piine...
Lucrurile-mi sint in geamantan,
Praful nu l-am ºters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru miine !
Calendarul din perete-i vechi
ªi pe covorul veºted, cu ciucuri neperechi,
Sint firimituri uscate de piine...
Am ºi douã crãpãturi in geam
ªi m-a pãrãsit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru miine !
Ieri m-am intilnit pe scãri cu un om ciudat,
M-a-ntrebat:
"De ce te zvircoleºti noaptea in pat ?
ªtii, parchetul e ºubred, ºi se-aude pinã-n baie,
Imi trezeºti copiii care dorm in odaie, dorm..."
Pe tavan un cerc e, de luminã,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecinã,
ªi pe masa albã, niºte piine...
Singur cind rãmin, citeodatã,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fatã,
Dar nu-l dau pe azi pentru miine !